Ni s-a întîmplat foarte de curînd – la restaurantul Hotelului Phoenix – să avem dificultăţi în a asocia mîncarea cu automobilele. Era vorba să promovăm o anume ofertă (vă spun care la momentul potrivit), o ofertă care n-are nimic de-a face cu cateringul sau fast-food-ul. Fiindcă, în general, cînd punem alături alimentele cu automobilele, o facem pentru a vorbi despre aceste două servicii: transportul mîncării gătite şi mîncatul la repezeală.

Totuşi, cred că există pe  undeva o legătură mult mai subtilă şi mai profundă între cultura culinară şi practica automobilistică. Să ne gîndim doar la maşina tipic americană, că tot e un subiect la modă falimentul industriei lor auto. Şi să ne gîndim şi la faptul că obezitatea a ajuns o problemă atît de gravă, încît a intrat pînă şi pe agenda recentelor alegeri prezidenţiale.

seat_belt_obese014

Să ne gîndim care e automobilul tipic american: SUV-ul. Mîncarea favorită? Fast food. Există oare o legătură între genul ăsta de automobil, la care contează spaţiul interior, caii putere şi robusteţea, şi alimentaţia hipercalorică? Între consumul uriaş de carburant al SUV-urilor americane şi aportul uriaş de energie al unui meniu fast food? Între emisiile de carbon şi carbohidraţii din prăjeala fast food?

fat_man

Să nu mă înţelegeţi greşit: fiecare mănîncă ce-i place şi conduce maşina în care se simte bine. Dar asta spune ceva despre el, în anumite combinaţii. Fiindcă, dacă e să asociem lucrurile mai departe, oare succesul din anii 70-80 al maşinilor japoneze mici şi economice n-a coincis cu succesul restaurantelor de sushi? Adică al porţiilor mici şi elaborate, al unui stil mai degrabă al degustării frugale decât al înfulecării?

Rămîne să mai vorbim despre asta. Pînă data viitoare, mă gîndesc la maşinile italiene şi mîncarea meridională.

Reclame