O chestie serioasă pe care aproape nimeni n-o ia cu adevărat în serios e muzica pe care-o punem să cînte în restaurant. Un element de atmosferă aproape la fel de important ca aromele care pătrund discret dinspre o bucătărie. Dar, cînd muzica e prost aleasă, ne supără simțurile ca o miasmă venind dinspre o toaletă prea des utilizată.

Iată un top personal al deranjului pe care l-am experimentat mîncînd din cînd în cînd în alte restaurante decît cel pentru care lucrez. (sau cel pentru care fac muncă voluntară) 🙂
fistofrock

1. În restaurant se aude muzica de la vreun radio FM comercial și imbecil, cu tot cu publicitatea urlată din toți rărunchii.

2. În restaurantul cu specific (românesc și italian mai ales) urlă muzica specifică, pentru culoare locală. La specificul românesc, se aduce cîte un taraf supradimensionat, cu un gurist care face atmosferă și dedicații muzicale. Asta cînd nu se dă la maxim o plasmă pe care merge Etno, Favorit sau Taraf TV.

3. Restaurantul medieval în care, printre pasaje de muzică de menestreli, se strecoară cîte o chestie heavy metal 🙂 (mi s-a întîmplat la Tg. Mureș).

4. Muzica de toate pentru toți, fiindcă barmanii, bucătarii și chelnerii au fiecare un playlist: ca la un chef de adolescenți în care punkerii, discomanii și rockerii fac pe rînd la pus muzică.

5. Restaurantul fără muzică, în care nu e bine să intri cînd ți-e foarte foame, ca să nu ți se audă burta chiorăind.

Voi ce neplăceri ați întîmpinat?
Aveți și sondaj în stînga, poftă la votat! 🙂

Reclame