Ieri, pe cînd mă gîndeam la posibilele legături între stilul automobilistic și cultura culinară a italienilor, mi-am adus aminte de o discuție mai veche pe care am avut-o cu colegul meu Lorenzo, de la Restaurantul Retro. E vorba de clasica dispută între adepții usturoiului și cei ai mentei, ca arome esențiale ale bucătăriei italiene. E o dispută între cei care apreciază tradiția frustă, rurală a mîncării, și cei care cred că a venit momentul unei rafinări, că usturoiul nu-și mai are locul ca ingredient în bucătăria omului modern, care trebuie să împrăștie numai parfum 🙂 .
Disputa asta mi-a adus aminte de o alta, la fel de aprigă, din lumea auto. Cea între fanii Ferrari și fanii Lamborghini.
După părerea mea, Ferrari ar fi menta, iar Lamborghini usturoiul în această bătălie. Insăși heraldica acestor companii spune ceva despre aerul 🙂 care înconjoară cele două mărci auto: Lamborghini-usturoiul e mai de la țară (a fabricat și tractoare), iar semnul lui e un taur furios; Ferrari-menta e aristocratic, cu celebrul căluț cabrat (care nu s-a născut pe un tractor, ci a fost pentru prima oară pictat pe aeroplanul unui conte, în Primul Război Mondial).
Voi de partea cui sînteți? Dacă nu vă puteți hotărî, bine faceți. Iată o rețetă simplă, atît cu usturoi, cît și cu mentă. Dacă sunteți din/în Arad, mergeți la Lorenzo, la Restaurantul Retro, și spuneți-i să v-o prepare. Ziceți că veniți din partea mea 🙂
Salată cu usturoi, pătrunjel verde și telemea
Ingrediente (pentru o salată mare):
1 legătură mare pătrunjel,
3-4 fire de mentă,
2 căpățîni de usturoi,
1 ardei gras roșu
200-300 g telemea,
o linguriță de semințe de pin,
1 lămîie, 6 linguri ulei de măsline, sare, piper proaspăt măcinat
Tăiați nu prea mărunt verdeața, ca să aveți ce mesteca. Usturoiul se poate tăia mărunt, ardeiul în fîșii subțiri, telemeaua cubulețe măricele. Rumeniți semințele de pin într-o tigaie, fără ulei. Într-un castronaș, stoarceți lămîia peste uleiui de măsline, amestecați bine, puneți sarea și măcinați piperul. În castronul de salată, amestecați bine cu mîna verdeața, usturoiul și ardeiul. Turnați sosul peste. Amestecați cu o furculiță mare de lemn :), apoi presărați cubulețele de telemea și semințele de pin.
picant.wordpress.com 
13 comentarii
Comments feed for this article
martie 20, 2009 la 2:32 pm
berea
Poate vrei sa spui ca salata asta e un fel de Maserati? Dar despre Fiat si Lancia ce parerea mai poti sa ai? Ca acum toate sunt in aceeasi salata 🙂
martie 20, 2009 la 2:51 pm
mario
Cel mai greu e sA faci pasta cu usturoi si menta in aceleasi timp
martie 20, 2009 la 11:08 pm
Oly
Bookatare, inseamna ca pe mine ma reprezinta culinar masinutele simple si functionale. Uite o salata mai putin „fancy” decat ce ai prezentat tu, pe care am „compus-o” intr-o noapte (idee buna pentru papile, proasta pentru stomac) la foame mare si frigider semi-gol:
–>4-5 foi de varza murata
–> un morcov mediu
–> 3-4 linguri sanatoase de fasole alba la cutie (daca e si-n bulion, e si mai bine)
–> 2 linguri de ulei de neam prost (recte, floarea soarelui)
–> nitzel piper
Varza se toaca marunt-marunt si se stoarce-n pumn pana ramane aproape uscata. Se tranteste cu gratzie de tanc rusesc intr-un castron. Peste ea se rade morcovul, si pe deasupra intra fasolea (cu tot cu bulion, daca e cazul). Se uleieste, se pipereaza, se amesteca vartos si se mananca cu ultimul colt de paine din casa. Pofta mare.
martie 21, 2009 la 10:45 am
bookătar
@ berea
maserati are o eleganta pe care nu stiu cu ce s-o asociez. poate cu busuiocul
cit despre fiat, poate si lancia, intr-o editie viitoare, cind voi vorbi despre saracie si foamete ca sursa de imaginatie culinara 🙂
@mario
vrei sa spui paste? cred ca secretul retetei (daca ne gindim la aceeasi reteta) e sa nu prajesti prea mult usturoiul si menta. citeva secunde, 3-4, in tigaia bine incinsa, sint suficiente. dar e o chestie foarte sensibila, fiindca iti poate iesi o aroma care pur si simplu iti da dureri de cap
martie 21, 2009 la 10:52 am
bookătar
@ oly
iti admir mai degraba gesticulatia decit reteta 🙂
(se stoarce-n pumn, Se tranteste cu gratzie de tanc rusesc…)
altfel, e o reteta volkswagen care, daca scoti din ea bulionul, cred ca merge excelent cu niste cartofi copti in coaja si presarati, odata curatati, cu chimen
sintem insa in postul mare, asa ca, rogu-te, serveste-mi niste fantezii carnivore, la fasole si varza n-am cum sa salivez acum 🙂
martie 21, 2009 la 10:57 pm
Oly
Bookatare, by request, sa-ti povestesc cum fac eu pilaf. E cu carne, nu te speria 🙂
E nevoie de:
–> 4-5 pulpe de pui maricele sau un piept si 2-3 pulpe
–> vreo juma` de kil de orez (in mod normal se pune muult mai putin, da` eu ma omor dupa orez, asa ca pun cantitati vagonabile de fiecare data)
–> o cutie porumb boabe (si rugati-va sa aveti noroc sa nu fie din ala oxidat si amar)
–> niscai mazare (o mana, doua – dupa preferinte poate sa fie conservata si gata fiarta sau congelata)
–> un ardel obez (rosu arata bine`n farfurie, da` de altfel, orice culoare merge)
–> mirodenii de tot soiul (le enumar cand ajung la ele)
–> o tzaruca de ulei (de masline daca sunteti health-freaks sau de floarea soarelui daca vi se rupe`n 14 ce bagati la stomacel atata timp cat e bun la gust)
Booon, sa trecem dara la treaba. Pasul 1: zama de carne.
Membrele de gaina moarta se baga`ntr`o oala cu apa si se dau la foc. La primul clocot se spumeaza bine de tot (mie`mi place supa clara asa ca spumez pana ma apuca pensia, sa curat tot tot). Duuupa ce supa e curata-curatzica, se face in felu` urmator, dupa caz: daca folositi mazare la punga, o bagati in supa sa se fiarba, si dupa ea aruncati ardelu` obez disecat in fidelute. Daaca mazarea e din cutie, aruncati doar ardelu` obez si ca sa nu le fie urat in apa cu carne, completati cu cuburi de concentrat de gaina (stiu, bookatare, ca nu suporti asemenea blasfemii, da` aia e, asta sunt, cu asta defilez). Dupa v`o 20-25 de minutzi de fiert, carnea ar trebui sa fie fiarta, ardelu` muiat si mazarea (daca e cazu`) idem. Asadar dam la oparte de pe foc si scoatem toata carnea din supa (imediat vedeti de ce). Dupa ce carnea s-a racit nitel, eu o curat de piele, o dau jos de pe os, si-o toc nici marunt de tot, nici prea mare. Stiu ca nu asa se face, da` repet: viziunea mea.
Boooon, PAAAASU` doooi: orezul. Il trantesc in alta oala, NESPALAT (iese lipicios si groaznic si ichh spalat) cu niscai ulei. Dau drumu` la un foc mititel, si incep sa amestec vartos in el. Cand boabele de orez au pete rumene pe ele si in bucatarie miroase a seminte prajite, torn frumos zama de carne cu ardelu` obez in ea. Atentie la doua lucruri: 1. orezul se prinde si se arde usor daca nu`l amesteci vartos, si 2. cand torni zama de carne o sa iasa aburi fierbinti, grija mare la ochi.
Cand se aseaza toata treaba si incepe sa clocoteasca orezul in zeama, torn carnea maruntita si porumbul. Daca mazarea era in supa, nu mai am ce pune. Daca mazarea era din cutie, o pun si pe ea in oala. Ma uit la flacara si o dau miiica mica de tot, ca sa nu mi se evapore supa prea repede. Purced la a condimenta cu ce-mi vine la mana frumos mirositor. Acuma, cu riscul de a te dezamagi iar, bookatare, folosesc si un mix de condimente pentru pilaf de la Galeo.
Dupa vreo 25 de minute de stat la foc mic si amestecat din cand in cand, orezul absoarbe zeama de carne si se umfla. Daca nu mai pot simti fundul oalei cand amestec, sting focul si salivez langa oala pana se raceste si il pot manca. Rezultatul e un pilaf bob cu bob, uscatzel, nelipicios, cu nuante mexicane date de porumb, mazare si ardei si cu suficienta carnita cat sa multumeasca un gurmand carnivor. Pofta mare!
martie 22, 2009 la 9:52 am
bookătar
sint aproape de acord cu reteta asta. si mie imi displace cind intr-un pilaf se termina taman orezul.
nu sint insa sigur in privinta porumbului si, previzibil, a mixului de condimente.
si unde e foaia de dafin? cind se maninca in familie, cine gaseste foaia de dafin in farfurie spala vasele
oricum, o sa gatesc chestia asta odata, cu ochii pe ceas, sa vad daca e fezabil la restaurant
martie 22, 2009 la 10:29 am
Oly
Bookatare, daca-mi recomanzi un furnizor bun de condimente brute bune, imi fac singur mixul de condimente. Dar curcuma nu gasesc decat sub forma de mix de curry, si alte condimente (nu-mi vin in cap acum) la fel – le gasesc doar in amestecuri. Asa ca fac compromisuri. Cat despre porumb – e o preferinta personala, poti sa-l inlocuiesti cu ce vrei tu. Sau sa-l scoti de tot si sa lasi doar mazarea si ardeiul. Timp? Cam intr-o ora daca te misti bine e facut.
martie 22, 2009 la 7:11 pm
gingav
mmm… ce minunatie de reteta!
martie 22, 2009 la 8:06 pm
bookătar
mersi de trecere sciencemanule gingav 🙂
sper ca zici de reteta mea nu de-a lui oly 🙂
martie 23, 2009 la 9:16 am
gingav
a ta, desigur…
martie 23, 2009 la 12:14 pm
eruufin
Excelent blog, am vâslit până aici ademenit de comentariile isteţe de pe blogul lui Rogozanu, şi de miresmele incluse în pseudonim. Recomand o lectură între 2 fierturi: Julian Barnes – Pedantul în bucătărie (seria Julian Barnes de la editura Nemira). Mai trec!
martie 23, 2009 la 1:17 pm
bookătar
@gingav
stiam eu 🙂
@eruufin
daca-ti spun ca si eu ti-am remarcat comentariile de-acolo, ma crezi 🙂 ?
julian barnes imi place, cea mai recenta lectura e papagalul lui flaubert
dar am sa incerc si recomandarea ta, nu de alta, dar poate iesi o combinatie buna pina la urma, la care ma tot gindesc: o lista de idei culinare primite de-a gata 🙂